Negura Bunget
Текст песни Cunoa?terea Tacuta

Atarna cerul, de sus pamantul
De sub radacini, aga?at de glie,
In funie dreapta intinsa-i zarea
?i prinde-n col? de cer vazduhul.

Indreptat e ne-rostitul de necrezut,
Descatu?at e ne-vorbitul dascalit,
...departe de tot...
Acolo unde in?elep?ii se a?eaza
La veacul de somn.

In urma ?i-a urmat chemarea
In umbra ia fost mereu zarea.
...departe de tot...
Acolo unde toate gandurile mor...

Sa lasam cuvantul sa doarma ...
Lipsind de vorbe, muta-i mintea,
Senina-i fruntea...

Ganduri curg, ?i acopera lumea,
Ghem de fire innodate,
Se in-coarda ?i a-coarda
In tot ce-i fals ?i nu vibreaza.

Cand facutul nefacut,
Ce-a trecut prin netrecut
A zacut ?i-a petrecut
Prin far' de loc,
In far' de vreme...

Ochii ince?o?a?i ?i tulburi,
De-o mare de semne,
Ce-n van presara infa?i?are,
Inecand privirea
?i-nrobind vederea
De a sa lucire.

Sa lasam cuvant sa doarma,
Oblojindu-?i lumea-i surda...
Indarat de oarbe semne
Randuiasca peste timpuri
Cu talc rostit ?i tainuit,
Iscalit in chemari de veghe
Pana-n cea din urma moarte.